Romania, în calitatea sa de țară candidată pentru aderarea la spațiul Schengen, a îndeplinit în timp majoritatea criteriilor tehnice necesare. Totuși, aderarea noastră la acest spațiu de liberă circulație încă nu a fost posibilă. În afara impactului direct asupra liberei circulații a cetățenilor, această situație afectează considerabil și sectorul transporturilor. În continuare, vă prezentăm modul în care industria transporturilor este influențată de acest context.
Controlul la Frontiere și Impactul asupra Transportului de Mărfuri
În calitate de țară non-Schengen, Romania se confruntă cu controale de frontieră la intrarea și ieșirea din țară. Vehiculele de transport marfă sunt astfel obligate să aștepte la granițe pentru controale vamale și de securitate, ceea ce duce la întârzieri și la creșterea costurilor de operare. Timpul de tranzit pentru transportul mărfurilor este extins, iar întârzierile pot provoca un efect de domino pe lanțul de aprovizionare, afectând nu doar transportatorii, ci și producătorii și consumatorii finali. Costurile suplimentare generate de așteptarea la granițe pot determina o creștere a prețurilor produselor transportate.
Costurile Economice Indirecte
Costurile economice indirecte sunt un alt rezultat al neaderării României la spațiul Schengen. Întârzierile la transportul de marfă pot provoca probleme de aprovizionare pentru companiile care depind de importuri și exporturi. Acest fapt poate afecta capacitatea acestor companii de a satisface cererea clienților în timp util, rezultând în pierderea de oportunități de afaceri și chiar a clienților. Firmele românești de transport mărfuri estimează că au pierdut între 18-22% din cifra de afaceri datorită acestor probleme.
Spre exemplu, un drum între Portul Constanța și Viena, care are aproape 1.400 de kilometri ar putea fi realizat în mai puțin de o zi de un TIR care are doi șoferi sau de 36 de ore de un autocamion cu un șofer.
În realitate acest drum durează minimum două zile, din cauza controalelor vamale de la frontierele României și Ungariei. Asta înseamnă, în primul rând, costuri mai mari cu angajații care stau, în loc să transporte marfă în timpul programului de lucru lunar.
> blocajele din vămile românești spre Ungaria și Bulgaria înseamnă pierderi între 800 și 1000 euro pe zi pentru fiecare camion blocat. Mai exact, se stă în vamă și câte 20 ore, deci este importantă pentru toți cei implicați (angajați, client, firmă transport) gestionrea cât mai eficientă a exporturilor, dar și transparența în relația contractuală, astfel încât să nu apară întârzieri în livrarea mărfurilor, fapt care ar cauza pierderi financiare considerabile.
Impactul asupra Angajaților
O altă consecință majoră a non-aderării noastre la Schengen este reprezentată de impactul asupra forței de muncă. De exemplu, șoferii români preferă să lucreze pentru firme din Vest, unde nu mai trebuie să stea între 8 și 10 ore la ieșirea/intrarea în România, așa cum se întâmplă în cazul angajării la companii autohtone.
Concluzii și Recomandări
În concluzie, faptul că Romania nu este membră a spațiului Schengen are un impact semnificativ asupra sectorului transporturilor. Această situație adaugă costuri suplimentare și provoacă întârzieri, afectând atât transportatorii, cât și clienții lor. În plus, acest lucru poate avea un efect de domino asupra economiei, dat fiind că transportul este o parte esențială a lanțurilor de aprovizionare.
Pe termen lung, aderarea la spațiul Schengen ar putea avea beneficii semnificative pentru industria transporturilor din Romania, prin eliminarea controalelor la frontiere și facilitarea circulației mărfurilor și persoanelor. Însă până atunci, transportatorii trebuie să își adapteze activitatea la realitatea actuală, găsind metode eficiente de a minimiza impactul acestor restricții.
Fii informat, #togetherwerock
